Eternitatea si o zi

Oare de ce privim filme? E si aceasta activitate o slabiciune sau doar o pasiune trecatoare? Nu putem inlatura in totalitate latura compensatorie a acesteia, vedem filme tocmai pentru ca nu vedem in viata noastra reala posibiliatea unor intamplari. Eternitatea si o zi (The eternity and a day, Palme d'or Cannes '98 si Oscar '98 - cel mai bun film strain) e un film ce nu poate fi ignorat (unii l-au considerat plictisitor) un film - poezie!
Despre ce ar putea fi vorba intr-un film, daca nu despre dragoste, nefericire (de ce niciodata nu ne iese cum vrem noi? se intreaba protagonistul-poet?) daca ar fi sa ma opresc asupra catorva teme, ele ar fi:
- conditia poetului
- exilul
- iubirea
- creatia
- moartea

Iar acum doua replici:

Timpul e un copil ce joaca zaruri pe tarm...

Ti-as spune povestea unui poet care obisnuia sa cumpere cuvinte...

Un film ce indeamna la reflectie, inteligent, abundand in simboluri si trimiteri la livresc si de ce nu la simplitatea vietii, pana la urma moartea e singura certitudine..
Poetul, plimbandu-si cainele, mi-a trezit in minte finalul "Nostalgiei" lui Tarkovsky (final/imagine odata ajunsa pe retina, ramane fixata pentru totdeauna), iar finalul Eternitatii, cu acea "carare" de scanduri spre largul marii, il pun alaturi de sfarsitul "Intoarcerii" lui Zviaghinţev

Coloana sonora a Etenitatii ii apartine lui Eleni Karaindrou -