Istoria ploii e lunga si stufoasa, hoinarind pe "coridoarele memoriei" obtin intr-o oarecare masura senzatiile pe care le traiam atunci, cand afara ploua - incet/apocaliptic/ultimativ/cu binecuvantare/ciobaneste/torential/chinuitor. Ploaia de vara, insa, isi multiplica de cateva ori aceste efecte asupra mea, dupa zile caniculare, in care doar praful domneste asemenea unui dictator feroce, lacom si fericit in a decolora nuantele, vine o ploaie si ca pensula unui pictor strengar restaureaza, improspateaza tabloul, culorile isi recapata viata si probabil asteapta urmatoarea ploaie.
Ploia e perceputa intotdeauna diferit, cel putin asa mi se pare, urbanul si rurarul s-au raportat fiecare in mod personal la acest fenomen meteorologic. Ce vreme nashpa, spune primul - Doamne, ce bine ca ploua! zice al doilea. Chiar si prezentatorii posturilor de radio au luat-o razna, cine stie, din cauza caldurii, anunta : vremea se va strica, urmeaza ploi pe arie extinsa. Oare asa sa fie? Suntem in iunie si orice ploaie e o binecuvantare, excluzand ipoteza unei calamitati. Stirea, in sine, citita la rece, nu e atat de convingatoare, dar tonul, intonatia prezentatorului tradeaza faptul ca si el se incadreaza in tagma celor - ce nashpa, ploua!
Efectul Kulesov (Alex Leo Serban - De ce vedem filme) spune ca, in Cinema, alaturarea momentelor prin montaj determina reactia spectatorului: experimentul facut cu celebrul actor Ivan Mosjukin - in care acesta, cu chipul absolut inexpresiv, era alternat in trei scene cu continut diferit - a demonstrat ca publicul "citeste" de fiecare data altceva pe un chip in functie de contiguitatea acestuia cu o secventa sau alta.
Copilaria petrecuta la tara presupune mult travaliu fizic, munca, efort, uneori pana la epuizare, dar daca intre timp vine o ploaie, ce se intampla? nu-i asa ca trebuie sa iei o pauza, nu ai cum sa umbli pe glod, ragazul obtinut, pana cand pamantul se usuca, este folosit pentru intremarea fortelor, iata de ce imi place mie ploaia. Ea, ploia, insemna pentru noi o gura de aer, in sfarsit ne mai trageam sufletul sau ne puteam juca in casa intre timp. Oficial, insa, ne justificam si noi bucuria prin ratiunile celor maturi - da va fi roada, da - o zi de vara face cat o luna de iarna, da - nu va mai fi seceta, dar in sinea noastra - DAAAA - am scapat de treaba!!!!!
Aureliu Busuioc invitat la Postul de radio Vocea Basarabiei (singurul post romanesc din Basarabia, dar care are o arie de emitere redusa) povesteste intamplarea:
(un dialog intre scriitor si vecina sa Agafita)
-Nu vreau cu românii, vreau cu ruşii, i-ar fi spus aceasta scriitorului.
- Da de ce?, a întrebat-o el.
-Apu la români dacă nu plăteai nalogul (trad. rusă-taxa) venea preceptorul şi îţi lua vaca, ori covorul de pe perete.
-Da de unde ştii tu astea, că eşti tânără?
-De la mama.
-Da mama ta unde e?, o întreabă Busuioc pe vecină.
-Apoi o murit de foame când o venit ruşii.
Situatie absurda, replcile femeii traduc idiotenia, ne - discernamantul, ca la noi la nimenea!
Troleibuzul 25, priviti acest filmulet/cantecel despre Chisinau si despre politica, despre cum sunt cantati politicienii, ar spune unii, eu ii contazic, mai degraba modalitate de asumarea a realitatii, interpretare postmodernista, vesela si ironica a unor tineri, care prin text, prin arta, cocheteaza cu lumea cotidianului sau poate ca isi asuma trecutul razand...
Dintotdeauna mi-a placut construcţia ,,bland/dulce ca o ploaie de vară". Sunt mulţi care, cum spui tu, nu ar înţelege semnificaţia acestei sintagme dacă nu au alergat macar o data ci picioarele goale prin ploaia torenţială de vară, simţind cum apa aceea caldă ajunge în câteva clipe la piele... ud şi în acelaşi timp plăcut surprins de atingerea ploii...
RăspundețiȘtergere